Begonia (Begonia spp): descriere, ingrijire, inmultire

Begonia (Begonia spp)

Begonia (Begonia spp) este o planta care formeaza in sol un tubercul carnos, rotund sau sferic. Florine sunt mari, colorate cu diferite grade de involtaj. Din cele peste 900 de specii ale genului Begonia se cultiva frecvent ca planta in ghivece specia Begonia x tuberhybrida Voss. – begonia cu tuberculi.

Begonia (Begonia spp)

1.Denumire populara: Begonia, Begonie, Ghiata.
2. Denumire stiintifica: Begonia spp.
3. Familie: Begoniaceae.
4.  Planta formeaza in sol un tubercul carnos, rotund sau sferic, cu diametrul de 4–10 cm, de pe care pornesc una sau mai multe tulpini aeriene carnoase, suculente, mai mult sau mai putin ramificate, erecte, taratoare sau pendente, lungi de pana la 60–70 cm.
5. Frunzele sunt cordiforme sau cordiform–alungite, simetrice sau asimetrice, dintate pe margini, usor gofrate, suculente, colorate in nuante diferite de verde, de la verde deschis la verde–rosietic.
6. Florile sunt mari, cu diferite grade de involtaj, colorate in nuante foarte vii de rosu, roz, alb, galben, portocaliu. 7. 7. Infloreste din mai – iunie pana toamna, in septembrie.
8. Este o geofita semirustica, cu repaus iarna.

Ingrijire

1.Begonia  este o planta de sera calda si umeda, solicitand temperaturi de 20–25 °C in timpul sezonului cald si 6–8 °C in timpul perioadei de repaus.
2. Este foarte sensibila la frig temperaturile sub 10 °C, acestea determinand ingalbenirea frunzelor si caderea rapida a florilor.
3. Substratul se mentine permanent reavan pe tot parcursul sezonului cald. Umiditatea atmosferica optima este de 80 % in timpul sezonului cald si 50–60 % in timpul perioadei de repaus.
4. Desi este pretentioasa fata de lumina prefera semiumbra alternata cu cateva ore de soare direct dimineata. Solicita substraturi usoare, bine drenate, bogate in humus, fertile, cu umiditate potrivita si constanta, usor acide.
5. Ingrijirea plantelor se face prin udatul moderat si constant (substratul trebuie mentinut permanent reavan), pulverizarea plantelor pentru mentinerea unei umiditati relative a aerului ridicate, afanarea substratului si fertilizarea faziala bilunara cu solutii de ingrasaminte minerale complexe in concentratie de 0,1 %, cel mai bine in alternanta cu must de balegar in dilutie 1:10; plantele pot fi fertilizate si prin infigerea lunara de batoane nutritive (cate unul la ghiveci) specifice pentru plantele cu tuberculi decorative prin flori.
6. Toamna, in septembrie – octombrie, odata cu scaderea temperaturilor, partile vegetative aeriene ale plantelor se ingalbenesc si incep sa se usuce, semn ca planta intra in repaus.
7. Cand temperaturile scad in mod constant la nivelul de 5–6 °C partile aeriene vegetative se scurteaza la 5–6 cm, iar tuberculii se scot din ghivece, se curata de pamant cu grija pentru a nu se rani epiderma dupa care se zvanta bine in spatii acoperite si foarte bine aerisite.
8. Tuberculii sanatosi, bine zvantati, eventual tratati prin imbaiere in solutii de insecto–fungicide, se stratifica in turba fibroasa, rumegus sau frunze semidescompuse, in cutii de carton perforate captusite cu folie, de asemenea perforata si se introduc la pastrare in spatii racoroase, pentru parcurgerea perioadei de repaus.

Inmultire

1.Begonia  se inmulteste atat generativ, prin seminte cat si vegetativ, prin butasi de varf de lastari si divizarea tuberculilor.
2. Plantele pot fi regenerate si de la tuberculi intregi, prin replantarea acestora, la sfarsitul perioadei de repaus.
3. Semanatul de seminte se face in ladite, in sere, in ianuarie – februarie, folosind circa 0,03 g seminte pentru obtinerea a 1000 de plante.
4. Temperatura optima pentru germinatia semintelor este de 22–23 °C, plantele rasar in 14–15 zile de la semanat.
5. Plantele cresc foarte incet fapt ce face ca primul repicat sa fie posibil abia dupa 6–7 saptamani de la rasarire.
6. Acesta se face in ladite, asigurand intre plante o distanta de 4–5 cm sau in placi alveolare.
7. Cel de-al doilea repicat se face dupa 3–4 saptamani de la primul repicat si este de preferat ca de data aceasta rasadurile sa se planteze in ghivece mici, cu diametrul de 5–6 cm.
8. Dupa circa o luna de la cel de-al doilea repicat rasadurile se planteaza in ghivece cu diametrul de 8–10 cm, urmand ca dupa 3–4 saptamani plantele sa se planteze in ghivece cu diametrul de 15–16 cm, cu care se comercializeaza.
9. Inmultirea vegetativa prin butasi presupune fortarea prealabila a tuberculilor, pentru pornirea in vegetatie. Astfel, la sfarsitul lunii ianuarie, tuberculii se ingroapa pe 2/3 din volumul lor, in ladite sau ghivece cu turba fibroasa dupa care se uda usor si se mentin la temperaturi de 20–22 °C, umiditate relativa ridicata (80–85 %) si lumina intensa.
10. In aceste conditii tuberculii pornesc in vegetatie iar in momentul cand lastarii au 2–3 frunze (8–10 cm) acestia se recolteaza si se pun la inradacinat, prelevandu-se impreuna cu o portiune de tesut din tubercul (butasi cu calcai).
11. Inradacinarea butasilor se realizeaza pe substrat de turba fibroasa, singura sau in amestec cu perlit sau nisip, in circa 2 saptamani.
12. Dupa inradacinare butasii se planteaza in ghivece cu diametrul de 8–10 cm iar spre sfarsitul lunii mai plantele 13. pot fi plantate in ghivece cu diametrul de 15–16 cm.
14. Divizarea tuberculilor se face la sfarsitul repausului, sectiunile rezultate in urma divizarii prafuindu-se cu praf de carbune vegetal pentru a se evita contaminarea cu agenti patogeni.
15. Din acelasi motiv, este bine ca dupa divizare si prafuirea cu carbune vegetal, fragmentele de tuberculi sa se lase 1–2 zile pentru o usoara deshidratare inainte de plantare.
16. Divizarea tuberculilor este bine sa se faca dupa o usoara fortare a acestora, pentru realizarea unei repartizari mai echilibrate a mugurilor pe fragmentele de tuberculi rezultate in urma divizarii.
17. Indiferent de metoda de divizare a tuberculilor, fragmentele rezultate se vor planta mai intai in ghivece cu diametrul de 10–12 cm, unde plantele se vor creste pana spre sfarsitul lunii mai, cand pot fi plantate in ghivece cu diametrul de 15–16 cm.
18. Plantarea tuberculilor intregi se face primavara, in februarie – martie. Acestia se pot procura din comert sau pot fi obtinuti din seminte, cu un an inainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *